2. sa nu care cumva

dupa ce raceala noptii mi-a dat ghiont sa judec cu sange rece, mi-am dat seama de gravitatea situatiei, ca un flash prin fata ochilor m-am vazut ca un Papillon in lanturi la ocna, spargand cu tarnacopul la sare.
mandra mea inca icnea plangand, iar ochii ei plini de lacrimi reflectau globulete scanteinde ca in アニメ-urile japoneze.

spiritul meu cacat pe el mi-a soptit sa nu lasam cacatu sa se-ntareasca, de parca ai putea aduce la o stare solida o cufureala ca asta...insa mi-am scuipat in palme si le-am sters de suman. m-am intors spre el, cu fata in sus parea un copil ce zambea ascuns, apoi m-am intors spre ea si mi-am dat seama ca daca ajung la minele de sare, acolo-mi las oscioarele si nu mai fac doi copchii si-o fata cum mi-am pus in plan si nu mai ridic casa cu nuc la poarta si un curterrier ceva sa pazeasca ograda.

mandra-mi cu mainile lant de gatu' meu ma tragea sa fugim sa fugim de aici cat mai repede, altfel ne prind. ii dau doua palme anti panica si-izic stai asea, ca daca fugim, se afla ca bicisnicia e facuta de noi, tabloidu satului va titra cu litere de-o schioapa, Alumanga a furat-o p'Aluvisinata si l-a omorat pe frate-so. ne dau la interpol si pret de-o zi suntem in cutii . la unde ne dau? nu conteaza.

facem asa, ne intoarcem la casile noastre si ne comportam ca si cand si cum nimic nu s-ar intampla, vezi sa strangi tot ce ar arata ca ai fost pe aici si sa nu care cumva sa spui la careva. nici lu...? nici!

cum s-a indepartat umbra mandrei mele spre sat, salt mortu de picioarele din spate si-l tarai pana la ulm, apoi incerc sa-l verticalizez, dar de unde ca de teapan era teapan cat era la pamant, dar cand il puneam in picioare se-ndoia de mijloc ca durexu. apoi ii desfac braul de la mijloc si-i leg capu sa nu mai manjeasca de sange natura. din sase incercari cat am stat sa mi-l aburc in spate n-a reusit nici una, cred ca avea vreo 100 de kile, vieru, ca daca-l tai de craciuni numa jumari alegi. din doua hey rupuri il sprijin iar de ulm apoi il aburc pe spate si incet o iau spre stana, vorba aia mai bine cioara de pe gardul vecinului decat mortu-n casa.

pe drum mai sa-l scap prin toate gropile, ca un echilibrist am reusit sa-i pastrez centru de greutate inmultind g cu acceleratia la patrat, m-am si speriat de vreo doua falfairi de aripi prin tufisuri, si de atata incordare simteam ca-mi plesneste spatele si-mi curg siroaie de sudoare de sange. la vreo trei sute de picoare de stana ma gandeam cum sa fac sa nu ma simta dulaii, tot gandind asa si mergand cu capul in pamant ajung cu ochii la ciubotele cuiva, sa ma cac pe mine si sa-mi crape inima nu alta, am scapat lesu si am cazut gramada pe el, cand ma uit mai bine era o sperietoare imbracata gen robin hood de pazea floarea soarelui. Scuip in san de trei ori si dumnezaind si crucind incerc sa aburc mortu pe umar. da vorba aia cine umbla cu ocaua mica ii moare mortu-n papusoi. Pribluesc un gard din impletitura de araci in spatele meu si icnind din ultimele puteri sprijin cadavru de el, apoi dupa ce-mi sterg sudoarea de pe frunte cu doua degete, incerc sa-i dezleg braul cu care-l legasem la cap, eram sprinten ca ochiu mortului. de-abia ce reusesc sa il leg primprejur si unde nu ma dau doi pasi in spate si-l privesc. asa mah...zici ca-i viu.

cu inima stransa sa nu ma vada careva o intind incet spre rau, acolo m-am spalat bine. si cand am iesit din apa, zorii albiciosi rozovii incercau sa-si faca intrarea, am luat-o catinel spre casa, fluierand cu vreo trei case inainte sa priceapa turbu ca-s eu si sa nu latre, apoi sarind portita din doua miscari privesc in lungul ulitei sa vad daca m-or vazutara careva. si cu inima linistita ma bag in pat.

...to be continued