...atunci cand frunzele nu-si mai gasesc locul printre copaci il poti vedea cum merge cu mainile la spate de-a lungul aleii fumand din pipa, doar atunci il cuprinde melancolia si iese la plimbare. Pipa si-o scutura cu mare atentie de osul degetului mare intr-o miscare scurta, apoi o umple agil cu tutun si ii da foc cu un chibrit lung ascuns dupa ureche.
Pare linistit intotdeauna, chiar daca in suflet duce razboaie, mai ales astazi cand a aflat ca ceasul din turnul bisericii St. Andreas pe care el l-a construit cu mai bine de 15 de ani in urma va fi schimbat zilele astea cu un ceas electronic radiopilotat.
Se gandeste la viata lui, chiar daca a facut scoala buna la Wostep, a lucrat si la fabricile din Munchen, la cele mai bune, apoi in Elvetia, a contribuit cu rabdare, migala si pasiune la ceea ce se numeste Swiss Made, uite ca astazi vor sa scape de ceasul lui, capodopera, ceas la al carui comanda a lucrat neintrerupt timp de un an cu cea mai mare indarjire si pasiune.
Se indreapta spre banca din celalalt capat al piatetei din fata bisericii, pufaind incet, doi copii incearca sa prinda porumbeii nonsalanti care parca dinadins nu-si iau zborul, iar vanzatorul de castane sprijinit intr-un cot de toneta lui ii priveste cu un suras in coltul gurii.
Se opreste in dreptul unui surub aruncat pe jos, se apleaca si il ridica, il sufla de praf il priveste in lumina soarelui de dimineata si il lasa grijuliu in buzunar, pe care apoi il pipaie.
Trage de lantul ceasului de buzunar intr-o miscare precisa prinzand ceasul, cu degetul mare mangaie capacul apoi il deschide, il priveste un pic apoi se intoarce cu fata spre ceasul bisericii. Pe fata ii apare un zambet amar, ceasul facut de el arata exact ora Londrei, ca-n fiecare dimineata potrivit dupa Vocea Londrei.
Cand m-a vazut in capatul aleii a schitat un semn de bucurie, intinzand pipa spre mine, parca aratand celor din jur ca e bucuros, i-am vazut lacrimile si am incetinit un pic pasul pt ai da timpul necesar sa le stearga, aflasem vestea inaintea lui si acum venisem doar pentru vorba lui buna.
Barbatul nalt si drept cu privirea senina si severa, si cu o atitudine de dandy care nu i se potrivea mai deloc cu meseria de ceasornicar, pe care-l stiam acum doua luni, acum parea un batranel cu pipa ce sta in parc si-si pazeste nepotii.
Nu si-a sters lacrimile si asta a fost primul lui semn de slabiciune, sa mergem, a zis.
Mi-a dat cheile de la Jaguar-ul Sovereign aramiu, pe care-l ingrijea ca pe ochii din cap, si urcandu-se in masina mi-a proiectat in aer cu degetul directia, mergem spre pod.
Am zambit in mine, cand in ceasul de bord am recunoscut un vechi constantin vacheron cu carcasa un pic modificata, zambeam probabil ca daca hotii ar fi aflat ca ceasul acela valora de trei sau patru ori masina ar fi innebunit, bune gusturi are.
Am oprit pe malul raului, iar apoi pret de o ora am urcat la mestecenii din varful golfuletului, langa pod. In ciuda varstei avea mersul vioi, si pana sus nu am scos o vorba amandoi, si-a umplut pipa din nou insa nu a aprins-o, briza sufla aici cu mai multa putere.
S-a oprit pe marginea haului ce se casca sub noi, privind in zarea raului pret de cateva minute bune, apoi s-a intors si parca mirat sa ma gaseasca langa el, se aseaza pe un pietroi.
Ii inmanez cadoul pe care l-am tinut la piept transmitand odata cu el bataile inimii, ma intreaba ce e in el, il pune la ureche si apoi mirat catre mine: e inima ta? aud bataile inimii tale.
Desface incet panglica, pe care o baga in buzunar, ajunge la cutia cu dedicatie, apoi in glas o citeste:
"Francois Rotier Tourbillon Grande Complication pour son pere". Apoi scoate ceasul si il admira mut cu lacomie parca, ii observ fata luminoasa cum zambeste, zambeste usurat.
"M-am gandit ca nu exista ceas care sa nu iti placa, m-am gandit ca orice as fi ales l-ai fi desfacut si refacut la loc ca sa-i cunosti anatomia, finetea si pulsul, apoi m-am gandit ca acesta este ceasul pe care mi l-ar fi daruit si fiul meu, nu am ales extravagantele si nu am ales simplitatile am ales ceva de mijloc, ceva complex"
M-am dus langa el l-am luat in brate, parea stingherit in gesturi, insa mi-a primit imbratisarea.
Cand s-a auzit pentru ultima data gongul ceasului din turn , si-a aprins pipa si incet vorbind cu sine s-a intors jos la masina.
Eu insa am ramas langa mesteceni urmarind timpul...
